Legenda mărțișorului

După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an, când se celebra sărbătoarea ”Matronalia ” , la care se desfășurau serbările lui Marte, ocrotitor al câmpului și al turmelor, zeu care personifica renaștere naturii.
Cultura românească prezerva cu grijă memoria strămoșilor ei, astfel că prin cele patru mituri importante ale românilor îl vom întâlni alături de „Miorița” și pe cel al ”Babei Dochia”, ultimul fiind în strânsă legătură cu data de 1 Martie și cu mărțișorul. În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărțișoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb și roșu, ele erau îșirate pe ață și purtate la gât.
La originea mărțișorului a stat o monedă de aur la care se atașa o sfoară făcută din două părți răsucite, una roșie și alta albă, pe care copii obișnuiau să o poarte la gât.
Simbolul șnurului realizat din cele două părți răsucite, una albă și cealaltă roșie, a fost inițial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe vremea aceea șnurul era alcătuit din două culori: alb și negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, și simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauză partea roșie reprezintă sângele și sacrificiul.
Obiceiul spune că mărțișorul trebuie purtat pâna la Florii și să fie atârnat într-un pom înflorit pentru a avea rod bogat și a-l feri de un posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor.
În zilele noastre, mărțișorul este un simbol al primăverii.

Cărticica cu povești

Copilul - minte ageră, fire zburdalnică, trebuie apropiat de miracolul cărții încă de mic. Vârsta școlarității este vârsta imaginației, a fanteziei, a visării și a jocului. Adus în bibliotecă, împrietenit cu lumea minunată a cărților i se va trezi interesul și dragostea pentru citit.
Prichindeii clasei I B, însoțiți de doamna învățătoare Carmen Tudose, de doamna bibliotecar școlar Ecaterina Popa și de părinți au venit la bibliotecă pentru a face ” o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți” cum spunea Mihail Sadoveanu.
Au urmărit ppt. ” Cine este personajul?”, au participat activ și au răspuns corect la întrebări spre bucuria doamnei învățătoare și a părinților. La ora de desen au colorat diferite planșe cu personaje din povești, iar lucrările au fost expuse în mici expoziții la biblioteca comunală și la cea școlară.
Drept răsplată au vizionat povestea video ” Degețica”.
Am speranța că aduse în atenția părinților și a elevilor, cartea și biblioteca, vor contribui la redescoperirea lecturii ca o plăcere, ca un izvor de cunoaștere.

Luna ianuarie, o lună bogată în evenimente culturale

Ziua de 15 ianuarie a fost declarată ” Ziua Culturii Naționale”.

Și iată că luna ianuarie, o lună bogată în evenimente culturale a debutat cu aniversarea lui Mihai Eminescu. Elevii clasei a IV-a A sub îndrumarea doamnei învățătoare Chirănuș Tatiana au prezentat un program artistic, recitând din poeziile marelui poet.

La 24 ianuarie în cadrul activității ” 24 Ianuarie - Ziua cea mare a veacului” elevii prezenți în bibliotecă au vizionat prezentarea power-point ” Unirea Principatelor ”. Cu acest prilej am folosit videoproiectorul donat de Biblionet în luna decembrie.

Sfârșitul lunii a fost dedicat lui Caragiale. Prichindeii din clasaI B, însoțiți de doamna învățătoare Tudose Carmen, de doamna bibliotecară Popa Ecaterina și elevii clasei a IV-a A îndrumați de doamna învățătoare Chirănuș Tatiana au venit iarăși la bibliotecă.

Li s-a prezentat un power-point cu viața și activitatea marelui dramaturg I.L.Cragiale. Pentru a-și fixa mai bine lectura schiței ”Vizită” am folosit o lecție - suport bazată pe întrebări din schița respectivă. A fost o lecție atractivă, copii întrecându-se în răspunsuri. La finalul activității elevii clasei a IV-a A au prezentat un moment artistic intitulat ” Omagiu scriitorului Caragiale”.

Satul și graiul lui nemuritor

„Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.” Lucian Blaga

Păstrător al virtuților noastre și al istoriei, leagăn al artei milenare, satul ne e rădăcina, taina, temelia.
Cunoscând locul unde ne-am născut, unde am copilărit, unde au trăit bunii și străbunii noștri,unde ne-am bucurat de farmecele copilăriei vom putea să fim mai buni, mai înțelepți, mai iubitori de cultură și de oameni. Sate cărora le-au dat eternitate copii de odinioară, marii noștri savanți din diferite domenii sau marii oameni de cultură.

Elevii clasei a IV-a A însoțiți de doamna învățătoare Tatiana Chirănuș și doamna bibliotecară Ecaterina Popa au petrecut o minunată oră la bibliotecă vizionând prezentarea power-point „Satul și graiul lui nemuritor.” Realizarea acestui material a fost posibil datorită echipamentului IT primit în cadrul programului Biblionet-lumea în biblioteca mea. Satul ca așezare administrativă, poziție geografică, cu tradițiile și obiceiurile lui au fost momente de încântare. Au aflat multe lucruri legate de locul natal și au rămas plăcut impresionați de informațiile primite. După terminare activității am mers la monumentul eroilor din comună. Am citit numele eroilor înscrise pe plăcile comemorative. Fiecare era curios să audă numele lui de familie și nerăbdător în același timp să ajungă acasă și să-și întrebe bunicii dacă acel erou este ruda lor.
Activitatea a fost o continuare a unui șir de alte acțiuni dedicate satului. Au vizitat Muzeul Țăranului Român din București și casa tradițională „Vatra cu Dor” din Șivița, iar sub îndrumarea actorului și artistului popular Paul Buța deprind tainele jocului popular.

Toamnă bogată

Toamnă.Anotimp de vis, de adâncă frumusețe și de mare bogăție.Grădinile își dau uriașa recoltă de crizanteme și dumitrițe. Gutuii sunt plini de roade aromate și parfumate. Pere, mere, nuci, struguri toate umplu tarabele și cămările .Grămezi mari de de ardei, roșii, vinete, ceapă, conopidă și varză le stau alături. Este un minunat pastel de toamnă. Mii de culori ne încântă privirea.


Toate aceste bogății le-am adus și la bibliotecă și am realizat o frumoasă expoziție. Participanții, elevii din clasele I B și a IV-a A, coordonați de doamnele învățătoare Carmen Tudose și Tatiana Chirănuș și bibliotecarul școlar Ecaterina Popa.

Elevii au vizionat prezentări power-point, au colorat pe fișe de lucru și au recitat poezii dedicate anotimpului de toamnă.

Biblioteca și criza

Nu credeam vreodată că am să fiu așteptată, înainte de începerea programului, să deschid la bibliotecă. Dar s-a întâmplat în această vacanță. Acest lucru s-a datorat programului Biblionet - lumea în biblioteca mea.M-am bucurat zilnic de lucrurile mărunte, începând de la bucuria și voioșia copiilor, care au călcat zilnic pragul bibliotecii pentru a se juca, pentru a viziona desene animate, pentru a colora, pentru a împrumuta o carte, până la pensionarul care aștepta cu emoție să vadă dacă a mai primit o veste de la cei dragi plecați departe.

Uneori bucuriile sunt umbrite de tristețe. Începutul toamnei a debutat prin reducerea programului de funcționare la două zile pe săptămână, timp de aproximativ o lună și jumătate(și nu ar fi prima dată). Iar ca tacâmul să fie complet, se zvonește ca sediul bibliotecii să fie mutat din centrul de comună în satul Șivița. Veți spune că și acolo sunt oameni. Da, așa este, dar spațiul care se pune la dispoziție este mic și departe de școală. Departe de cei care au nevoie de informație.

Dar cine mai are nevoie de oameni informați?

Monografia comunei Tulucești

Comuna Tulucești se înscrie în aria comunelor pericarpatice, cu așezare preponderentă în zona de câmpie și luncă. Formată din satele Tulucești, Șivița și Tătarca este situată în partea cea mai de est a sudului Moldovei. În cadrul județului Galați - din care face parte - este situată în partea de sud-est a județului, la 12 km de municipiul Galați. Satul Tulucești este atestat la 11 aprilie 1552, când Giurgea Tulbă dăruiește mănăstirii Tazlău ” a treia parte din jumătate de sat Tulucești”.
Atestarea sigură a satului Tătarca este 29 aprilie 1552, când Ștefăniță Vodă dăruiește mănăstirii Tazlău satul ”Tătăreni de la Brateș”. Despre satul Șivița ne amintește un document din 3 aprilie 1588 când domnitorul Petru Șchiopul îl dăruiește mănăstirii Galata. Mai știm, de asemenea, că Petru Rareș a locuit o perioadă de timp în Galați împreună cu mama sa. Despre această perioadă circulă în tot sudul Moldovei o legendă prin care se spune cum că Petru Rareș ar fi cunoscut aici o tătăroiacă înaltă, bălană, cu păr negru ca pana corbului, cu o șuviță de păr alb ce-i pornea din frunte, către spate, până sub șolduri și căruia, în lungi plimbări sub clar de lună i-ar fi declarat: ” O Tătarcă cu Șuviță Frumușică Tulucești și Scânteiești ca o zână din povești”.Legenda se leagă de denumirea satelor Tulucești, Șivița, Frumușița și Scânteiești.
Sudul județului Galați , deci și comuna Tulucești, reprezintă o zonă cu o evoluție geologică foarte îndelungată. Această zonă prezintă două etaje structurale foarte diferite: un fundament cristalin și o cuvertură. Relieful actual al zonei este fluviatil de acumulare: câmpie fluvio-lacustră acoperită cu depozite loessoide, terase și luncă.
În linii generale, clima comunei este temperat-continentală, cu veri căldurase și ierni geroase.
Vegetația este reprezentată prin vegetație de stepă și silvo-stepă în nord-vest, iar valea Prutului este dominată de vegetație de luncă. Plantele întâlnite sunt: pirul, măturica, coada calului, lăptuca, toporașul păpădia, mușețelul. În râpe și povârnișuri întâlnim salcâmul și stejarul brumăriu.În luncă și în baltă găsim papura, stuful, plopul, salcia, nufărul galben. Animalele ce viețuiesc pe terenurile înalte sunt: popândăul, căprioara, vulpea, iepurele; cele specifice bălții sunt: nurca, bizomul. Dintre păsări găsesc bune condiții de hrană și înmulțire prepelița, fazanul, cioara, potânichea, ciocârlia.
Solul constituie un important factor geografic, dându-i omului posibilitatea de a-și produce hrană și cele necesare vieții. Se cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclade zahăr, legume. Suprafața agricolă de 5723 ha cuprinde următoarele categorii de folosință: 646 ha vie, 228 ha p
pășune și 4749 ha arabil.
Comuna Tulucești nefiind o puternică zonă folclorică, nu păstrează obiceiuri, mai vechi sau mai noi, care să aibă ceva deosebit în ele. Cu toate acestea amintesc câteva titluri: ”Căluianul”, ”Paparudele”, ”Moșoii”, ”Zorile”.
Referitor la bisericile existente astăzi pe teritoriul comunei menționez câteva aspecte: biserica din Tătarca este construită în anul 1810 și are hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, biserica din satul Șivița este construită în anul 1881 și are hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, iar biserica din Tulucești este construită în anul 1849 cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
Primele școli s-au înființat în Tulucești în anul 1863, în Șivița în 1865, iar în Tătarca în anul 1900. Grădinița de copii din Tulucești a luat ființă în anul 1940. Cu timpul s-au construit localuri tip ”Spiru Haret”. Învățătorii cu merite deosebitre au fost soții Tița și Ștefan Tutoveanu.
În primăvara anului 1937, un grup de învățători a înființat căminul cultural ”Petru Rareș”, iar în anul 1962 s-a început construcția căminului cultural. În anul 1951, pentru merite deosebite în activitatea culturală, comuna a primit diplome și premii. Între anii 1963-1983 s-au obținut premii cu formația de teatru, formația de mandoline. Dragostea de carte s-a manifestat de timpuriu în Tulucești. La cererea locuitorilor și a învățătorilor, Biblioteca Județeană ”V.A.Urechia” din Galați transferă, din fondul său propriu, carte la Tulucești, și în ziua de 15 martie 1924, se înființează filială a Bibliotecii Județene în această comună. Primul bibliotecar a fost învățătorul Chiriță Mândru. Acesta a alcătui și prima monografie a comunei care stă la baza actualei monografii.
În anul 1899 se înființează circumscripția sanitară din Tulucești, iar în 1906 circumscripția sanitară din Șivița, având moașă și agent sanitar. Din 1964 se înființează o farmacie.
Comuna Tulucești s-a înfrățit în anul 1996 cu localitatea Notre Dame de Bondevill din Franța. În acest fel s-a deschis drumul către o rodnică și frumoasă colaborare.
Comuna are în prezent o populație de 7587 de locuitori.
Specific omului și societății omenești este permanenta luptă pentru mai mult și mai bine, pentru dezvoltarea economică, pentru o cultură superioară și pentru cunoaștere. Actualul Consiliu Local are în vedere amenajarea drumurilor interioare din comună, igienizarea terenurilor de la marginea satelor, reamenajarea alimentării cu apă, distribuția gazului metan pentru încălzit.
Obiectivele turistice de pe raza comunei sunt următoarele: Casa tradițională ”Vatra cu dor” din satul Șivița este o gospodărie tradițională ce cuprinde camera cu război de țesut, atelier de olărit, de confecționat măști, de lemnărie, un chiler în care se află cuptorul de pâine. Inițiatorul acestui proiect este actorul și artistul popular Paul Buță. Inaugurarea acestui obiectiv a avut loc pe data de 18 iunie 2006. Herghelia reînființată în anul 1999 este un loc de agrement unde se pot lua lecții de călărie sau de echitație, se pot face plimbări pe ponei. Pădurea Gârboavele cu Grădina Zoologică și Casa Tradițională Românească. Lunca Prutului care face parte din parcul Național Lunca Joasă a Prutului Inferior ce reprezintă o prelungire a Rezervației Biosferei Delta Dunării.