După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an, când se celebra sărbătoarea ”Matronalia ” , la care se desfășurau serbările lui Marte, ocrotitor al câmpului și al turmelor, zeu care personifica renaștere naturii.
Cultura românească prezerva cu grijă memoria strămoșilor ei, astfel că prin cele patru mituri importante ale românilor îl vom întâlni alături de „Miorița” și pe cel al ”Babei Dochia”, ultimul fiind în strânsă legătură cu data de 1 Martie și cu mărțișorul. În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărțișoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb și roșu, ele erau îșirate pe ață și purtate la gât.
La originea mărțișorului a stat o monedă de aur la care se atașa o sfoară făcută din două părți răsucite, una roșie și alta albă, pe care copii obișnuiau să o poarte la gât.
Simbolul șnurului realizat din cele două părți răsucite, una albă și cealaltă roșie, a fost inițial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe vremea aceea șnurul era alcătuit din două culori: alb și negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, și simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauză partea roșie reprezintă sângele și sacrificiul.
Obiceiul spune că mărțișorul trebuie purtat pâna la Florii și să fie atârnat într-un pom înflorit pentru a avea rod bogat și a-l feri de un posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor.
În zilele noastre, mărțișorul este un simbol al primăverii.
