Monografia comunei Tulucești

Comuna Tulucești se înscrie în aria comunelor pericarpatice, cu așezare preponderentă în zona de câmpie și luncă. Formată din satele Tulucești, Șivița și Tătarca este situată în partea cea mai de est a sudului Moldovei. În cadrul județului Galați - din care face parte - este situată în partea de sud-est a județului, la 12 km de municipiul Galați. Satul Tulucești este atestat la 11 aprilie 1552, când Giurgea Tulbă dăruiește mănăstirii Tazlău ” a treia parte din jumătate de sat Tulucești”.
Atestarea sigură a satului Tătarca este 29 aprilie 1552, când Ștefăniță Vodă dăruiește mănăstirii Tazlău satul ”Tătăreni de la Brateș”. Despre satul Șivița ne amintește un document din 3 aprilie 1588 când domnitorul Petru Șchiopul îl dăruiește mănăstirii Galata. Mai știm, de asemenea, că Petru Rareș a locuit o perioadă de timp în Galați împreună cu mama sa. Despre această perioadă circulă în tot sudul Moldovei o legendă prin care se spune cum că Petru Rareș ar fi cunoscut aici o tătăroiacă înaltă, bălană, cu păr negru ca pana corbului, cu o șuviță de păr alb ce-i pornea din frunte, către spate, până sub șolduri și căruia, în lungi plimbări sub clar de lună i-ar fi declarat: ” O Tătarcă cu Șuviță Frumușică Tulucești și Scânteiești ca o zână din povești”.Legenda se leagă de denumirea satelor Tulucești, Șivița, Frumușița și Scânteiești.
Sudul județului Galați , deci și comuna Tulucești, reprezintă o zonă cu o evoluție geologică foarte îndelungată. Această zonă prezintă două etaje structurale foarte diferite: un fundament cristalin și o cuvertură. Relieful actual al zonei este fluviatil de acumulare: câmpie fluvio-lacustră acoperită cu depozite loessoide, terase și luncă.
În linii generale, clima comunei este temperat-continentală, cu veri căldurase și ierni geroase.
Vegetația este reprezentată prin vegetație de stepă și silvo-stepă în nord-vest, iar valea Prutului este dominată de vegetație de luncă. Plantele întâlnite sunt: pirul, măturica, coada calului, lăptuca, toporașul păpădia, mușețelul. În râpe și povârnișuri întâlnim salcâmul și stejarul brumăriu.În luncă și în baltă găsim papura, stuful, plopul, salcia, nufărul galben. Animalele ce viețuiesc pe terenurile înalte sunt: popândăul, căprioara, vulpea, iepurele; cele specifice bălții sunt: nurca, bizomul. Dintre păsări găsesc bune condiții de hrană și înmulțire prepelița, fazanul, cioara, potânichea, ciocârlia.
Solul constituie un important factor geografic, dându-i omului posibilitatea de a-și produce hrană și cele necesare vieții. Se cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclade zahăr, legume. Suprafața agricolă de 5723 ha cuprinde următoarele categorii de folosință: 646 ha vie, 228 ha p
pășune și 4749 ha arabil.
Comuna Tulucești nefiind o puternică zonă folclorică, nu păstrează obiceiuri, mai vechi sau mai noi, care să aibă ceva deosebit în ele. Cu toate acestea amintesc câteva titluri: ”Căluianul”, ”Paparudele”, ”Moșoii”, ”Zorile”.
Referitor la bisericile existente astăzi pe teritoriul comunei menționez câteva aspecte: biserica din Tătarca este construită în anul 1810 și are hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, biserica din satul Șivița este construită în anul 1881 și are hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, iar biserica din Tulucești este construită în anul 1849 cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
Primele școli s-au înființat în Tulucești în anul 1863, în Șivița în 1865, iar în Tătarca în anul 1900. Grădinița de copii din Tulucești a luat ființă în anul 1940. Cu timpul s-au construit localuri tip ”Spiru Haret”. Învățătorii cu merite deosebitre au fost soții Tița și Ștefan Tutoveanu.
În primăvara anului 1937, un grup de învățători a înființat căminul cultural ”Petru Rareș”, iar în anul 1962 s-a început construcția căminului cultural. În anul 1951, pentru merite deosebite în activitatea culturală, comuna a primit diplome și premii. Între anii 1963-1983 s-au obținut premii cu formația de teatru, formația de mandoline. Dragostea de carte s-a manifestat de timpuriu în Tulucești. La cererea locuitorilor și a învățătorilor, Biblioteca Județeană ”V.A.Urechia” din Galați transferă, din fondul său propriu, carte la Tulucești, și în ziua de 15 martie 1924, se înființează filială a Bibliotecii Județene în această comună. Primul bibliotecar a fost învățătorul Chiriță Mândru. Acesta a alcătui și prima monografie a comunei care stă la baza actualei monografii.
În anul 1899 se înființează circumscripția sanitară din Tulucești, iar în 1906 circumscripția sanitară din Șivița, având moașă și agent sanitar. Din 1964 se înființează o farmacie.
Comuna Tulucești s-a înfrățit în anul 1996 cu localitatea Notre Dame de Bondevill din Franța. În acest fel s-a deschis drumul către o rodnică și frumoasă colaborare.
Comuna are în prezent o populație de 7587 de locuitori.
Specific omului și societății omenești este permanenta luptă pentru mai mult și mai bine, pentru dezvoltarea economică, pentru o cultură superioară și pentru cunoaștere. Actualul Consiliu Local are în vedere amenajarea drumurilor interioare din comună, igienizarea terenurilor de la marginea satelor, reamenajarea alimentării cu apă, distribuția gazului metan pentru încălzit.
Obiectivele turistice de pe raza comunei sunt următoarele: Casa tradițională ”Vatra cu dor” din satul Șivița este o gospodărie tradițională ce cuprinde camera cu război de țesut, atelier de olărit, de confecționat măști, de lemnărie, un chiler în care se află cuptorul de pâine. Inițiatorul acestui proiect este actorul și artistul popular Paul Buță. Inaugurarea acestui obiectiv a avut loc pe data de 18 iunie 2006. Herghelia reînființată în anul 1999 este un loc de agrement unde se pot lua lecții de călărie sau de echitație, se pot face plimbări pe ponei. Pădurea Gârboavele cu Grădina Zoologică și Casa Tradițională Românească. Lunca Prutului care face parte din parcul Național Lunca Joasă a Prutului Inferior ce reprezintă o prelungire a Rezervației Biosferei Delta Dunării.