Nu credeam vreodată că am să fiu așteptată, înainte de începerea programului, să deschid la bibliotecă. Dar s-a întâmplat în această vacanță. Acest lucru s-a datorat programului Biblionet - lumea în biblioteca mea.M-am bucurat zilnic de lucrurile mărunte, începând de la bucuria și voioșia copiilor, care au călcat zilnic pragul bibliotecii pentru a se juca, pentru a viziona desene animate, pentru a colora, pentru a împrumuta o carte, până la pensionarul care aștepta cu emoție să vadă dacă a mai primit o veste de la cei dragi plecați departe.
Uneori bucuriile sunt umbrite de tristețe. Începutul toamnei a debutat prin reducerea programului de funcționare la două zile pe săptămână, timp de aproximativ o lună și jumătate(și nu ar fi prima dată). Iar ca tacâmul să fie complet, se zvonește ca sediul bibliotecii să fie mutat din centrul de comună în satul Șivița. Veți spune că și acolo sunt oameni. Da, așa este, dar spațiul care se pune la dispoziție este mic și departe de școală. Departe de cei care au nevoie de informație.
Dar cine mai are nevoie de oameni informați?
Imi pare rau de aceste vesti de mutare... de cine depinde ca lucrurile sa mearga totusi bine si cum pot fi acei oameni convinsi? Cum v-am putea ajuta noi, colegii din Biblionet?
RăspundețiȘtergere